Psalmul 97 este o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile sale aduse poporului evreu, în timpul regelui David. Prin cântare este exprimată bucuria mântuirii atât pentru evrei (ca izbăvire de invaziile popoarelor păgâne), cât şi pentru creştini (ca mântuire adusă de Hristos prin jertfa şi Învierea Sa). Bucuria mântuirii este universală, fiind manifestată prin toate mijloacele muzicale ale timpului: prin vocile omeneşti (sugerate prin îndemnul „strigaţi Domnului, cântaţi!”), instrumente muzicale cu coarde (lira – kinnor, harpa), instrumentele muzicale de suflat (trompeta – shopharsau hatsotsera) şi de percuţie (sugerate prin personificarea „râurile vor bate din palme”), la care rezonează întreaga creaţie a lui Dumnezeu – marea, râurile, munţii. Psalmul 97 rămâne un model autentic de manifestare a bucuriei prin cântări duhovniceşti.