„O rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt… poporul lui Dumnezeu” (I Pt. 2, 9-10)
Recitind episodul căderii din Rai și povestirea chemării lui Avraam, studiul de față își propune să scoată în evidență caracteristicile unui popor chemat spre sfințenie. În acest sens, urmașii lui Avraam sunt invitați să devină o preoție împărătească și un popor sfânt prin respectarea prevederilor enunțate de Domnul cu ocazia Teofaniei de pe Muntele Sinai. Cu scopul de a evita orice formalism sau repliere etnică, Dumnezeu propune cele Zece Porunci și Codul sfințeniei. Chiar dacă emise sub formă de prescripții și interziceri, aceste prevederi dezvăluie un umanism biblic ce va fi împlinit prin venirea lui Hristos. Astfel, pentru 1 Pt. 2,9-10, de acum înainte, învățătura despre „poporul lui Dumnezeu”primește noi valențe și se detașează fundamental de orice înțelegere elitistă sau etnică.