O rânduială deosebit de interesantă în evoluția structurilor liturgice privind pomenirea morţilor, despre care la noi nu s-a scris, şi care ar putea fi considerată atât o „reminiscenţă” a uzanţelor liturgice de odinioară (comemorarea „împreună” a Martirilor și a celor adormiți), precum şi o practică liturgică deja „nouă”, cu o semnificație aparte, o constituie aşa-numita „kutie întru pomenirea celor adormiţi” (adică „rânduialacoliveice se face întru pomenirea celor adormiţi”). Rânduiala „kutiei întru pomenirea celor adormiţi” poate fi privită, de asemenea, ca o „prescurtare” a aşa-numitelor „Slujbe de binecuvântare a colivei celor adormiţi” din vechime, consemnate de unele dintre manuscrise.