Dacă e adevărat faptul că a fi creştini constă în modul de a ne raporta la Hristos, trebuie sa admitem că însuşi Hristos s-a raportat înainte de toate la noi, alegând să se descopere în mod deplin, deschizându-ne astfel posibilitatea de a-L cunoaşte. Văzută şi înţeleasă ca manifestare a Logosului Tatălui, icoana devine artă înviată în Hristos, nu semn, nici manifestare, ci simbol al prezenţei, viziune liturgică a Tainei întrupată in chip omenesc. Întemeiat pe scrierile Sfinţilor Părinţi, studiul de faţă evidenţiază legătura profundă dintre icoana lui Hristos şi Taina Întrupării Sale, întrucât chiar în actul Său de a deveni om stă posibilitatea de a-L închipui în icoană. Astfel, toată teologia mântuirii îşi cunoaşte originea în acest act al chenozei lui Dumnezeu şi numai articulându-l în plan teologic reuşim să ajungem la profunda învăţătură a îndumnezeirii omului prezentă în Biserica Ortodoxă.