Sfinții Părinţi ai Bisericii, întemeietori şi organizatori de obşti călugăreşti, iluminaţi de Duhul Sfânt şi întemeiaţi pe cuvintele Sfintei Scripturi, definesc mănăstirea nu doar ca locul unde luptă, se roagă şi se nevoiesc călugării. Mănăstirea este cu mult mai mult decât atât. Ea este „cetatea” şi „casa lui Dumnezeu”, întru care El stăpâneşte şi lucrează ceea ce voieşte. Aici, monahii, silindu-şi firea lor cea omenească, doresc să imite slujirea îngerilor din cer. Pentru a-şi atinge idealul trăirii îngereşti, Domnul le-a încredinţat monahilor, pe lângă alte daruri, şi visteria liturgică a Bisericii Sale. Când priveşti un monah îmbrăcat în hainele simple şi specifice lui, gândul te duce îndată la chipul lui lăuntric.