Cultul morților în Biserica Ortodoxă, oglindit în textele imnografice
Sentimentul de frică în faţa morţii este unul real şi prezent în toţi oamenii, într-un grad mai mare sau mai mic. Spaima de moarte arată că ea nu este un fenomen cu totul natural, ci că s-a produs ca un fenomen contrar naturii, ca o slăbire a comuniunii cu Dumnezeu, izvorul vieţii. Moartea este un fenomen inevitabil şi întotdeauna un subiect care interesează pe oameni. Moartea este o realitate şi o certitudine. Moartea nu este risipire în neant, izvor de teamă şi de groază, ci doar pragul sau puntea de trecere spre o altă existenţă.Creştinismul aduce lumină cu privire la această problemă, prin învăţătura revelată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Moartea potrivit învăţăturii creştine, nu înseamnă dispariţie, ci un nou început, viaţa veşnică. Neascultarea primilor oameni, concupiscenţa, a adus păcatul în lume, iar păcatul a determinat moartea. Însemnătatea morţii rezidă din preţuirea vieţii, ca dar al lui Dumnezeu dat omului încă de la creaţie.Teroarea morţii a fost risipită prin biruinţa asupra morţii a Celui Care este Stăpânul vieţii şi al morţii, aducându-ne totodată speranţa şi nădejdea în viaţa cea veşnică. Acest studiu aduce o abordare inedită asupra problematicii morţii din punct de vedere creştin, oglindită în scrierile imnografice din cărţile de cult ortodoxe.