Prin slujirea Sa, Hristos reface firea umană asumată, restabilind, prin jerta lui pe Golgota, chipul dumnezeiesc pierdut de Adam. Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost posibilă prin unirea în chip tainic a celor două firi în Persoana Logosului şi a adus refacerea şi înnoirea întregii firi şi creaţii prezentă în om. Astfel, ea constituie începutul mântuirii şi îndumnezeirii noastre, deci al sfinţirii. Sfinţirea noastră se realizează deplin prin moartea, respectiv Învierea lui Hristos, căci “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Chenoza Fiului este reactualizată permanent de Biserică prin săvârşirea Sfintei Liturghii, prin Taina Sfintei Euharistii.