Studiul de faţă aduce în prim plan momentul crizei iconoclaste, o perioadă întunecată pentru istoria imaginilor religioase in Orient, care după multe persecuţii îndreptate către cei ce venerau icoanele se sfârşeste prin „triumful Ortodoxiei”  şi redactarea celebrului Synodicon, documentul oficial ce glorifica reinstituirea cultului icoanelor. Într-adevăr, dintre toate modurile de exprimare culturală ale creştinătăţii – latină, siriacă, egipteană sau armeană – cea bizantină este unica în care arta devine nedespărţită de teologie. Disputele dintre secolele VIII si IX au arătat că în lumina Întrupării arta nu poate avea o funcţie neutră, ci că ea este chemată ca să exprime in mod liturgic credinţa Bisericii.