De-a lungul timpului, actul suicidar a fost analizat şi tratat în mod diferit din punct de vedere religios, medical și social. Din punct de vedere religios, a existat o atitudine unitară faţă de actul de autoagresiune letală, fiecare comunitate religioasă considerându-l, la nivel oficial, un păcat cu consecinţe deosebit de grave, atât în plan psihic, prin efectele colaterale induse în mediul familial şi social proxim, cât şi în plan spiritual. Cu toate acestea, fanatici religioşi, folosindu-se de concepte religioase ambigue, au speculat naivitatea şi ignoranţa unor semeni, împingându-i la împlinirea actului sinucigaş în scopuri motivate religios, naţionalist sau militar. Studiul de faţă reliefează aspectele comune, dar și particulare, ale marilor religii monoteiste faţă de actul autolitic, oferind şi o statistică generală a evenimentelor suicidare.