Cateheza contemporană are nevoie de o analiză clară a situaţiei în care se află şi a perspectivelor care îi determină funcţionalităţile. Textul de faţă demonstrează necesitatea fundamentării pe cultura dialogului, la care suntem cu toţii chemaţi, cler, monahi sau laici, ca responsabili pentru evoluţia Bisericii în cadrul societăţii contemporane. Agora ideilor catehetice se dezvoltă atât prin receptarea criticilor aduse acestei poziţionări a Bisericii faţă de provocările lumii contemporane, cât şi prin nuanţarea acestei poziţionări fără renunţarea la principiile ecleziologice de bază. Dezbaterea care are în centru valorile fundamentale ale educaţiei religioase trebuie să includă premise clare: libertatea de exprimare şi libertatea religioasă. Dobândirea competenţelor în orice domeniu de activitate este o necesitate care nu mai poate fi contestată si cateheza ortodoxă însăşi nu se mai poate dispensa de această realitate. Dezvoltarea nenumăratelor cadre care obligă intrarea în convenţionalitate este un proces care implică perfecţionare şi specializare în cadrul fiecărui domeniu. Raspunsul catehetic pe care Biserica trebuie sa îl pregătească nu poate fi unul conjunctural, ci unul adaptat realităţilor duhovniceşti contemporane. Dacă în spaţiul laic profesionalizarea trebuie dobândită pentru a asigura competitorilor pe piaţa muncii o vizibilitate mai mare şi o viabilitate adecvată, în abordarea catehetică singura profesionalizare adecvată este repoziţionarea patristică a discursului religios.