Lucrarea acesta abordează personalitatea unui ierarh mai puţin cunoscut din istoria zbuciumată a veacului trecut, care în cei 33 de ani de arhierie nu a fost nici o zi titular în vreo eparhie din ţară. Acest arhiereu care a păstorit Mitropolia Bucovinei a fost alungat din scaunul episcopal şi urgisit. Ceea ce a început mitropolitul Visarion Puiu în Mitropolia Bucovinei şi nu a reuşit să termine în 1940, când a fost scos forţat să iasă la pensie, a căutat arhiereul Emilian Antal să continue şi să desăvârşească, în cei trei ani de arhipăstorire la Suceava (unde s-a mutat sediul Mitropoliei Bucovinei). Arhiereul Emilian Antal a ştiut să facă din crucea suferinţei şi umilinţei de pe pământ drum către bucuria şi lumina Învierii.