Interesul față de gândirea părintelui Stăniloae este, îndeobște, encomiastic-muzeal și nu viu critic. Receptarea specializată a ideilor prezintă un non sequitur evident față de operă și riscă să se epuizeze infertil în spațiul admirației cultural-teologice. În termenii lui Mihai Șora, schimbul de idei trebuie să fie un „dialog generalizat” ....