Acest studiu are în vedere tema unității Bisericii din perspectiva gândirii teologice a părintelui arhimandrit Sofronie Saharov. Ținând cont de viața concretă a ființei umane am încercat să ne oprim atenția asupra unității Bisericii, a fundamentelor teologice, a consecințelor și implicațiilor acestui dar sfânt pe care Dumnezeu l-a făcut lumii. Am subliniat, în acest sens, faptul că dimensiunea ipostatică şi sobornicească a Bisericii este singura care exprimă la modul cel mai sublim unitatea treimic-dumnezeiască ipostatică ca fundament al vieţii eclesiale. Pentru acest motiv, toţi oamenii sunt chemaţi să participe la viaţa Bisericii pentru că numai în Biserică se află existenţa desăvârşită după chipul Sfintei Treimi. Biserica este una. Ea este întemeiată astfel tocmai în vederea unităţii şi din unire, pentru ca toţi să fie una. Unitatea Bisericii decurge în chip necesar din unitatea dumnezeirii, întrucât Biserica nu e o mulţime de persoane în izolarea lor individuală, ci în unitatea harului dumnezeiesc, viu, prezent în mulţimea făpturilor ipostatice raţionale. Biserica este viaţă nouă cu Hristos şi în Hristos, condusă de Duhul Sfânt pe temeiul unităţii şi sobornicităţii treimice. Biserica este chemată, astfel, să reproducă în existenţa sa existenţa treimică divină, adică să realizeze unitatea feluritelor ipostasuri după modelul Sf. Tremii, și să transfigureze cultura lumii într-o cultură și civilizație a spiritului.