În Galateni 5, 22-23, Sfântul Apostol Pavel ne prezintă roadele conlucrării omului cu harul Sfântului Duh. Plecând de la delimitarea terminologică a grecescului πίστις, „credinţă”, dar şi a corespondenţilor lui ebraici, în contextul revelaţiei biblice, studiul scoate în evidenţă specificitatea virtuţii credinţei în teologia paulină. De asemenea, demersul nostru îşi propune să scoată în evidenţă şi o a doua latură a semnificaţiei termenului menţionat, ţinând cont, în special, de plasarea lui în cadrul epistolei pauline. Pentru a facilita perceperea acestei semnificaţii, şi anume încrederea ca o virtute a omului, textul epistolei a fost secondat și întărit de alte argumente din scrierile noutestamentare, care relevă, în mod clar, teza propusă.