Biserica, în general, și BOR, în special, a desfășurat în toată istoria ei o semnificativă lucrare filantropică. Aceasta a avut în vedere probleme sociale ale vremii, categoriile de persoane aflate în dificultate, precum și nevoile lor. În timpul și mai cu seamă după cel de-al Doilea Război Mondial, când Moldova a avut cel mai mult de suferit, mitropolitul de vrednică pomenire Irineu Mihălcescu l-a propus ca al doilea episcop-vicar la Arhiepiscopia Iașilor pe preotul Ioan Marina tocmai cu scopul de a organiza și coordona lucrarea socială din cuprinsul acestei eparhii (care cuprindea atunci județele Neamț, Baia, Botoșani, Dorohoi) destinată copiilor orfani. Dacă la nivelul întregii Moldove, potrivit informațiilor din epocă, se aflau 50.000 de copii orfani, numai în Arhiepiscopia Iașilor se aflau 22.215 copii orfani, dintre care 1821 copii erau orfani de ambii părinți. În acest sens, a inițiat și implementat o adevărată strategie în vederea îngrijirii orfanilor, a acceptat funcția de președinte al Apărării Patriotice-Regiunea Moldova, a avut întâlniri cu preoții eparhiei cărora le-a dat îndrumări cu privire la modul în care trebuie să lucreze în această direcție, a inițiat crearea de cantine de zi și cantine de orfani atât pe lângă bisericile de mir, cât și pe lângă mănăstiri, cele din urmă înființând și cămine pentru copiii orfani. O practică des întâlnită în acea perioadă, la nivel de parohii, a fost „praznicul școlar”, angajând astfel în această slujire cât mai mulți credincioși.