De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă Română a avut de suferit o serie de transformări semnificative și determinante. Astfel, pentru a putea supraviețui și a se putea propaga în conștiința colectivă, conducătorii săi au urmărit permanenta angregare în realitatea socială, chiar dacă acest lucru a presupus implicarea în sfera politică. De aici, cu scopul prevenirii ateizării masive, apare o imixtiune politico-socială-spirituală, ce are deopotrivă efecte benefice și nefaste. Biserica ajunge, astfel, să traverseze mai multe perioade istorice, să fie implicată în crize identitare dar, prin conștiința colectivă, precum și prin jertfe istorice, să își recâștige poziția în viețile și sufletele oamenilor.