Articolul de faţă prezintă şi analizează  cele mai semnificative mărturii referitoare la martiriul familiei Brâncoveanu, oferite de surse contemporane evenimentelor, deopotrivă edite şi inedite. O atenţie deosebită am acordat-o perioadei de detenţie, torturilor la care a fost supus domnul muntean împreună cu familia sa, a învinuirilor aduse, precum şi a posibilităţilor de salvare, oferite, în repetate rânduri, în schimbul trecerii la islam. Momentul decapitării este cercetat prin prisma izvoarelor narative, diplomatice sau a menţiunilor în presa vremii. Totodată am pus laolaltă însemnările din cronicile româneşti referitoare la anumite semne prevestitoare nenorocirii familiei muntene dar şi a pedepsei divine trimisă unora dintre persoanele implicate în mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. Am insistat şi pe descrierea în amănunt a metodelor de tortură folosite împotriva principelui muntean, precum şi a unor informaţii inedite referitoare la persoanele care s-au ocupat de îngroparea sa, aspecte furnizate de un raport al emisarului rus Şafirov, a cărei traducere de pe un microfilm rus o oferim acum cititorilor. Partea finală a studiului punctează cele mai importante aspecte din activitatea de susţinere a Ortodoxiei desfăşurată de domnul muntean, tocmai pentru a se vedea cu claritate că martiriul nu a fost un accident, ci a venit la capătul unei vieţi dedicate sprijinirii Ortodoxiei.