Experiența umană demonstrează că necazurile, suferințele, durerile și bolile sunt realități universale ale vieții, pentru a căror înfruntare trebuie să se pregătească. Avându-și cauza ultimă în păcatul strămoșesc, amplificat de păcatele personale, încercările dramatice și dureroase ale vieții își au originea în setea omului de a-și procura cât mai multe și mai intense plăceri și bucurii. De aceea, durerea, boala și suferința nu sunt dovezi ale mâniei sau pedepsei din partea lui Dumnezeu, ci semne ale iubirii Sale milostive față de om, încercări de a-l întoarce de pe căile păcatului și ale morții sufletești, la adevărata fericire și nu doar în lumea aceasta, ci și în viața veșnică.